marți, 14 februarie 2012

BOTD: "PS Te iubesc" - Cecelia Ahern -> O poveste de dragoste...altfel...

       Bună fetelor [>:D<] Astăzi e Valentine's Day așa că pentru cele care sărbătoresc, vă urez un călduros "La mulți ani" și o zi plină de iubire [:X] Eu nu o sărbătoresc, nu stau să discut aici motivele, nu vreau să fac un debate or smth, dar vă spun sincer că nu cred că e nevoie de o zi anume pentru a sărbători iubirea...

     În fine...să revenim la subiectul acestei postări... V-am mai spus de atâtea ori că particip la campania vALLuntar organizată de cei de la Editura All. Aveți aici informații despre această campanie, iar aici v-am vorbit  un pic de cartea pe care am primit-o eu. Cartea am primit-o lunea trecută și miercuri am citit-o, dar nu știu din ce motiv, pur și simplu n-am putut scrie această recenzie...


     Sunt o romantică incurabilă, scriu în momentele triste din viața mea, ador să citesc romane de dragoste...și totuși, romanul acesta e un pic mai mult decât o poveste de dragoste cu sfârșit tragic... E o poveste despre cum să iei viața în piept, cum să te ridici când simți că totul s-a sfârșit, cum cei care ne părăsesc fără voia lor, încearcă să ne învețe că viața continuă și fără ei...

     Aveți aici un rezumat al acestui roman. Personajul principal - Holly - se simte singură și nefericită după moartea soțului său, Gerry. Îngrijorată de starea ei, mama sa o sună într-o zi, printre altele spunându-i că a primit un plic pe adresa lor...Pe plic scria "LISTA"... Ei, și de aici începe povestea, toate încercările prin care trece Holly, toate peripețiile sale având ca punct de plecare această Listă...

     "Lista" nu e decât un plic ce conține alte 10 plicuri, câte unul pentru fiecare lună rămasă a anului... Gerry s-a stins din viață în februarie... Nu vi le spun pentru că aș strica tot farmecul poveștii... Unele sunt amuzante, la altele veți lăcrima...

     Romanul ți-aduce lacrimi, zâmbete și chiar hohote de râs... Uneori avem parte de toate pe aceeași pagină... Este o poveste emoționantă despre puterea dragostei și a prieteniei, despre cum "nu rămâi singură pe lume", chiar dacă sufletul tău pereche nu mai este lângă tine... Ce-mi place cel mai mult la acest roman este începutul și sfârșitul care, deși în antiteză - ca la multe alte romane - sunt diferite: începutul ne arată tragicul poveștii, descoperim o Holly distrusă, fără poftă de viață, închisă în casă și hotarâtă că viața ei nu mai are niciun sens... La sfârșit însă, ne despărțim de o Holly optimistă, independentă, cu o slujbă pe care o adoră și care are încredere că la un moment dat poate avea parte de o a doua șansă...

      M-a emoționat până la lacrimi sfârșitul romanului...și deși nu-mi doresc să vă stric plăcerea de a citi acest minunat roman, trebuie să vă las aici ultimele gânduri ale lui Holly...

"Se rezemă de spătarul scaunului și privi afară pe fereastră la ziua geroasă de ianuarie, care făcea copacii să danseze sălbatic în vânt. Se gândi la ceea ce învățase, la ceea ce fusese ea odată și la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase  și încercase din răsputeri să se vindece. Acum avea un serviciu pe care îl iubea și avea suficientă încredere în ea să realizeze ceea ce-și dorea.

Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singură noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața ca să meargă la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se privea în oglindă și se întreba de ce nu se duce la sala de gimastică mai des; era o femeie care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile.

Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire și să- și facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani, Holly voia să urmeze ultimul mesaj de la Gerry. Indiferent ce o aștepta mai departe, știa că trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze, oriunde o ducea.

Între timp, trebuie doar să trăiască."'

     Citind-o, am crezut la un moment dat că am prins firul poveștii, că pe lângă povestea în sine, voi mai descoperi o altă poveste de dragoste, dar... m-am înșelat cumplit. La final, revii  într-o zi și la un alt bărbat decât cel pe care ți-l imaginai că va fi... Am crezut că este un fel de poveste ruptă dintr-o telenovelă, dar este mai mult decât atât, mult mai mult...

     Vă sfătuiesc cu drag s-o citiți, este nemaipomenită, este o lecție de viață!!

  

Recenzia acestei cărți face parte din campania vALLuntar și vă rog să ma ajutați cu un comentariu - un comentariu=3 minute de voluntariat :)



"Pentru unii, iubirea nu moare niciodată."
 
    
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...