Bună fetelor [>:D<] V-am întrebat dacă vă doriți să citiți povestirile pe care le-am primit în cadrul provocării lansate aici. Astăzi o veți citi pe prima din seria celor 6 primite [:)]
ANDRA KATERINA
Aripi frante
,,- Nuuuuu, nuuuuu!!! Nu se poate!! Fugi, salvează-te, te rog, lasă-mă pe mine!! Nici măcar nu mă cunoști!!"
- Fluturaș!! Fluturaș!!
Bunica o zgâlțâia de zor pe Fluturaș în speranța că aceasta se va trezi cât mai repede din coșmarul pe care-l avea.
- Fluturaș, trezește-te scumpo, nu e decât un vis urât... Hai Fluturaș, luptă-te cu somnul, hai...
Deodată, micuța ghemuită, tresare... Se trezește...
- Bunico, iar am avut coșmarul ăla!! Nu mai înțeleg nimic!! Ce sens au lucrurile astea pe care le visez?! Cine e....... “
- Iar ai avut cosmarul acesta?
Mormai terapeutul plictisit, aceiasi intrebare retorica de inceput de saptamana…
- Ti-am zis, il visez aproape in fiecare seara! Pentru bunica-mea inca mai sunt o copila mititca, dar am 21 de ani…
- De ce nu ii spui adevarul? Te lupti singura, trebuie sa te descarci, sa accepti ce s-a intamplat, sa te accepti pe tine, sa uiti!!!
- Mda, pentru asta te platesc 150 de lei pe ora? Esti degeaba. Am aproape juma’ de an de cand vin la tine si pentru ce? In continuare nu ma pot uita in oglinda! Oricate dusuri as face, inca mai simt mizeria pe trupul meu de pe mainile nenorocitilor alora! Oricat as dormi sperand ca a doua zi ma voi trezi intreaga, niciodata nu se va intampla! Intelegi? Mi-au furat o parte din mine, nu mai pot fi niciodata ce am fost odata, nu mai demnitate, nu mai am inocenta, nu mai am nimic! Simt cum gaura din stomac mi se mareste pe zi ce trece si durerea devine din ce in ce mai insuportabila. Uneori imi si aud oasele cum se macina, cum se transforma in nisip si nu ma lasa sa ma misc. Vad cum arterele coronare mi se infunda si nu-mi mai lasa inima sa bata, ma inteapa si nu pot sa respir secunde ce par a fi ore. Uneori ametesc, dar atat de tare incat aceasta simplitate se transforma in lesin. Plamanii-i aud cum tipa ca nu au aer si mi-e mila de ei, dar de vicii nu pot sa ma las. Fumez pachete de tigari pe zi, in speranta ca se vor arde si memoriile ce-mi revin in minte.
Fluturas suspina, in timp ce-si mai aprinde o tigara.
- De mult ori, parca-mi explodeaza capul. Creierul vrea sa-mi iasa pentru ca simt ca si cum ceva ar incerca sa iasa prin craniu. Sunt prea multe imagini, prea multe sunete, prea multe amintiri ce ma omoara incet…incet…
Mai trage un fum si o stinge nervoasa.
- Totul mi s-a furat cand aveam 7 ani! Eu n-am avut copilarie! Tu stai acolo pe scaun si dai din cap la ce-ti spun, prefacandu-te ca ma intelegi! Ce sa intelegi tu, baiat de bani gata? Ai terminat o facultate si ti-ai deschis un cabinet pe spatele parintilor. Esti degeaba si nu esti mai presus cu absolut nimic fata de mine! Esti un zero, sper ca esti multumit de ,,munca” ta.
Fluturas pleca din cabinet, trantind usa si injurandu-l pe cel ce-ar fi trebuit sa o ajute sa depaseasca cel mai greu moment din viata ei. A fost al 23-lea terapeut care a consultat-o, care a incercat sa o consilieze, insa nimeni nu poate sa o vindece.
Fluturas…
Fluturas e o fata aparent obisnuita, cu parul lung, drept si negru. Cu ochii verzi, nasul carn, barbie ascutita, frunte ingusta, clavicule pronuntate, nici prea inalta, nici prea scunda, nici prea slaba, nici prea grasa. Are un tatuaj pe glezna dreapta in forma de fluture. Cu aripile rupte, de greutatile ce-au apasat-o la o varsta mult prea frageda. Si l-a facut pe cand avea 15 ani, in amintirea parintilor ei. Asa o alintau… Fluturas.
In realitate, nu are niciun nume special. O cheama Ana si are 21 de ani. Singura ei prietena e o broscuta testoasa, Oachi. E retrasa, a terminat un liceu de cartier si citeste mult. Nu a vrut sa termine liceul. Nu are incredere in nimeni. Nu mai are nici lacrimi, doar.. regrete.
Nimeni nu ii cunoaste intreaga poveste. Posibil cei 23 de terapeuti. Toti, la un loc, pentru ca fiecare cunoaste o mica particica din ceea ce s-a intamplat cu adevarat in acea toamna din 1997.
Insa Oachi de-ar putea vorbi…
… ar bulbuca ochi de groaza, ar crapa pietre si cerul ar tuna si fulgera, de durere!
Era noapte, o furtuna nu lasa un ochi sa se inchida, cainii latrau, pisicile stateau pitite in subsol.
Deodata, se facu liniste.
Se mai auzea doar ecoul picaturilor ce cadeau pe tabla.
Un tipat asurzitor, urmat de un raget si-un zgomot de vaza sparta, s-au auzit de la etaj.
Ana avea numai 7 ani. Si-a pus patura cu fluturasi peste cap si se ruga in gand. Nu a mai fost atat de speriata niciodata, nu stia ce se intampla. Statea ingrozita sub paturica, nu avea puterea de-a plange, de-a striga dupa ajutor, glasu-i era amutit.
Deodata, se izbi usa.
- Stiu ca esti aici! Nu te mai ascunde!
De sus, se auzeau obiecte aruncate, zgomote ciudate…
- Te-am prins!
Ana lesinase in bratele unui monstru puternic.
Parintii ei se aflau in dormitorul matrimonial. Unul in bratele celuilalt, amandoi cu gatul taiat. Lenjeria de un alb imaculat se transformase intr-un rosu visiniu, macabru.
S-a speculat ca a fost vorba de un jaf, insa la o investigatie amanuntita s-a constatat ca nu lipsea nimic de valoare, desi cutia de bijuterii scumpe ale mamei se afla pe noptiera.
Insa lipsea fetita de 7 ani, ursuletul alaturi de care dormea si patura cu fluturasi.
A avut loc o rapire, ce se vroia interpretata a fi un jaf.
Dupa 3 luni de zile, nimeni nu mai spera ca Ana va fi in viata. Nimeni nu stia nimic, niciun indiciu, nici un suspect. Doar un vecin avea informatii cum ca a vazut o duba albastra in fata casei familiei, din care au coborat doi barbati inalti, imbracati in negru.
Parea o imagine suspecta, insa vecinului invidios pe gradina familiei distruse, nu a fost de aceiasi parere si nu a anuntat politia.
Se facu iarna, totul era alb, afara ningea lin, cu fulgi mari. Se apropiau sarbatorile si comunitatea incepea sa-si revina dupa socul suferit.
Doar o batranica le mai ducea dorul familiei distruse si mai ales, copilei disparute. Bunicuta nu si-a pierdut niciodata speranta si se ruga in fiecare seara la o minune de Craciun, sa-i apara nepoata iubita.
In seara de 24 decembrie, cand toti il asteptau pe Mos Craciun, Ana a fost gasita. Era imbracata intr-un tricou roz, c-o pereche de pantaloni negri, desculta. Era plina de vanatai si de rani care-i sangerau. Era in stare de soc.
A fost dusa de urgenta la spital unde s-a aflat ca a fost agresata sexual si batuta in repetate randuri. Toti asteptau declaratii, vroiau sa-i gaseasca pe faptasii care nu pot fi numiti oameni, insa Fluturas tacea.
Nu a putut fi hranita decat artificial, refuza orice tip de mancare, privea intr-un loc fix si nu scotea o vorba.
Bunica i-a fost alaturi, doctorii i-au vindecat ranile fizice, insa cele sufletesti, nu a putut nimeni sa le panseze.
Au trecut ani, ani in care a facut terapie, ani in care a incercat sa-si descarce amarul, dar nu a reusit niciodata sa-si spuna intreaga poveste.
Ce s-a intamplat in acele 3 luni?
Dupa implinirea varstei de 12 ani, i-a marturisit unui terapeut:
- Ma tineau intr-o camera goala, intunecata. Nu avea fereastra. Nu stiam cand e noapte, cand e zi. Eram legata, aveam la piciorul drept un lant. Am incercat sa-l dezleg mult timp, intr-un final, am obosit, nu puteam sa scap. Erau doi barbati rai si-o femeie. Femeia era putin mai buna, imi aducea cateodata de mancare si apa. M-a lasat sa stau cu ursuletul si-mi spunea ca intr-o zi, voi pleca de-acolo.
Dupa cativa ani in care nu mai marturisise nimic, o veste soc a zguduit ancheta politiei.
- A mai venit o fetita. Era mai mare ca mine, sigur era la liceu. La inceput nu puteam vorbi cu ea, o tineau legata la gura, insa dupa o vreme, i-au dat drumul. I-au fost ucisi parintii in fata ei. Atunci mi-am dat seama. Tipetele mamei si a tatalui… Ramasesem singura. Toate sperantele de scapare… s-au dus. Pentru ce sa mai indur toata batjocora? La cine sa ma mai intorc?
- Ce batjocora? Ce ti-au facut? Descarca-te…
Incerca psihologul sa o faca sa vorbeasca.
- Nu conteaza! Nu pot sa exprim prin cuvinte, desi totul in mintea mea e atat de clar. Nu pot!
- Inteleg, ai tot timpul din lume la dispozitie… Ce s-a intamplat cu cealalta fata? Tu ai reusit sa scapi de-acolo. Ea a ramas? Ei i-au dat drumul?
- Dar mie mi-au dat drumul? M-au lasat sa plec?
- Pai… esti aici.
- Sunt aici datorita EI! Intr-un moment de neatentie, femeia a lasat cheile de la lacatele cu care eram legate in incaperea in care eram noi doua. M-a dezlegat mai intai pe mine, dar femeia s-a intors in fuga. Nu a observat ca nu mai am lantul, s-a napustit asupra celeilalte fete si-a luat-o la bataie. De data asta, a ripostat pentru a o retine… si eu sa am timp sa scap. Am alergat cat m-au tinut piciorusele… si-am reusit.
- De ce nu ai spus politiei nimic pana acum?
- De ce tipi la mine? Eu nici nu o cunoastem pe fata aia, nici nu stiu cum o cheama, mi-a salvat viata…
- TOCMAI! Ti-a salvat viata si puteai sa i-o salvezi si tu ei daca vorbeai pana acum. Imi pare rau, dar nu mai vreau sa fii clienta mea. Cum ai putut sa-i faci asta? Sa taci?
- Nimeni nu ma intelege! Nu ai fost acolo, nu ai fost in locul meu, nici tu ai vrea sa spui ceva daca ai fi in locul meu. Cum sa accepti in fata lumii ca ai fost tratata… atat de urat? La varsta aceea nici nu stiam ce inseamna prima noapte de dragoste si eu am avut parte de ea intr-un mod terifiant. Esti barbat… ce pot sa-ti cer?
- Nu te condamn…
- Ba fix asta faci! Aveam 7 ani, am trecut prin anumite situatii mult prea devreme, am fost in situatii de nedescris si tu acum imi sugerezi ca as fi putut sa o ajut pe fata aia? Am fost in stare de soc, nu am scos un cuvant luni de zile, nu am putut gandi limpede..si repet, eram doar un copil… Crezi ca nu am regrete? Sunt plina de ele, mi-au ajuns pana in maduva oaselor, dar inca nu sunt pregatita sa vorbesc..sa povestesc tot…
- Imi pare rau…
- Stii… inainte de culcare, mama venea si ma pupa pe frunte si-mi spunea ca ma iubeste si ca ne vedem maine dimineata. Din acea seara eu le-am facut mormant cuvintelor ,,te iubesc” adanc in nucleul sufletului meu ars si le-am astupat cu alge verzi care sa le fure oxigenul in eventualitatea ca ar mai putea invia candva si-ar evada prin prisma unor cuvinte inutile. Pe cine sa mai iubesc eu? Cum sa mai iubesc?
Acum, la 21 de ani, Ana e plina de regrete, de povesti nespuse, de intrebari fara raspuns.
Insa Ana e negasit iar. Bunica ingrozita a gasit un bilet pe masa:
,, Mi-a fost distrus viitorul inca dinainte de-a ma gandi la el.
Acum traiesc o minciuna, un prezent bantuit de trecut. Toti m-au parasit, mai putin singuratatea…
Diavolul isi invinge ghearele ascutite in umbra bunatatii ce-a mai ramas in mine, nu ma pot elibera. Vreau sa scap! Vreau sa nu mai vad prin ceata, vreau sa privesc oamenii asa cum sunt, sa pot avea incredere in cineva. Vreau sa zambesc!
Plec in speranta ca voi gasi un rasarit in calea mea.
Iarta-ma, bunico!
Te rog, iarta-ma!
Dar trebuie sa parasesc casa asta. E umbrita de ceea ce-a fost si nu ma lasa sa evadez din trecut. Zbor de aici, cu aripile frante, in speranta ca le voi putea lipi intr-un final.
Te iubesc,
Fluturas!"
Vă place?! [;;)]
Vă pup [>:D<]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu